[one part of the time that i never....]

O alta minte diabolica se naste din suflul cald al proaspatei primaveri,care isi face aparitia printre norii grizonati.Patati de putinele raze ale soarelui,oamenii "se-arunca cu capul inainte",afara din case si o iau pe faleze si strazi laturalnice,unde scapa de masini,si dau o mica raita prin crengile rupte.Se simte.Mirosul de praf,desigur.Se simte tare mirosul de praf,care chiar duce la primavara,pentru ca nu ai cum sa nu-ti dai seama ca vine primavara,cand vezi duzina de praf de pe sosele,care,inevitabil,ajunge la noi in organism.Raceala.Mergeam pe strada,in doar o bluza,si nu puteam sa nu simt cum ma arde usor(destul de tare),soarele ala mic si pitic cu razele lui intepatoar de arzatoare.Nu puteam sa nu vad minunatele aschilozate pe role,plutind parca pe covorul rosu,pana o iau pe gura in mijlocul junglei de oras.Orasul?!Mai aglomerat ca niciodata.Mania martisoarelor a dat de oasele doamnelor si domnisoarelor."Oare cate martisoare o sa primesc anul acesta?"Cand termopanul nu e inchis,ma seaca sunetul rotilor de autobuze,masini.Ma seaca sunetul franei de mana uitate in functiune si nelipsita muzica "lautareasca" data sa bubuie.
Dar vine primavara,si cat am asteptat-o.Din nou un tenes,un hanorac,gratar,un soare si un suc.Desi visez la vara,la plaja plina de....gunoaie...bine,scoici.La soarele puternic neinsotit de prietenii nori.La berea rece de pe o terasa sau chiar la gheata care suna "Ahhhhh" cand torni putin cola in pahar.

[Odata cu primavara mi-am cumparat si eu tastatura noua.Una care sa mearga[ struna,sa nu sune cand dau pe "Enter".Sa-mi placa sa scriu cu ea.SI-mi place si merge si a fost ieftina. :) ]

M-am apucat din nou de citit.Mi-a venit iar mania aia si adictia totodata,pentru citit carti.Si chiar am primit acum la majorat 3 carti.Am inceput sa citesc una dintre ele."Rendez-vous" de Christine Angot.Pana acum tipa,scriitoarea,ea fiind personaj principal,s-a indragostit de unul foarte batran(60 de ani)nestiind ca asa se va intampla pentru ca tipul ii era antipatic,ea avand 40 de ani.Mai departe nici nu mai spun pentru ca e destul de frumoasa cartea.Un roman puternic,periculos si ciudat..Descrie si unele scene destul de intime.Dar mi-am permis sa o citesc.
Pot spune ca o recomand.Nu oricui,dar e o carte buna,interesanta si ciudata.

[ Am facut si eu optspe`...astept,deocamdata nu am nimic decat,un buletin expirat de 5 zile!Dar zambesc,pentru ca e o varsta frumoasa si am primit chitara mult-dorita. :) ]

"iupiiiiiii am 18" 8-|

Brusc.Mi-am adus aminte ca peste exact 13 zile fac si eu varsta aia mult dorita,18 ani.Vai cat nu o astept.Nu stiu de ce,dar oricat de interesanta ar fi varsta si oricat de mult mi s-ar potrivi(nu) piesa 18 ani(Vama veche),nu-mi pare prea bine ca fac varsta asta.Zic ca nu mi s-ar potrivi piesa 18 ani pentru ca doar numarul ar corespunde si faptul ca nu am bani si indubitabil,iubesc,in rest eu...nu dau bacul si nici nu am copiat la sport si nici la mate.S-a dus vremea cand la 18 ani terminau tinerii liceul si o tuleau in armata,asa ca nu mint si spun,nu mi se potriveste piesa.Stau asa linsitita si vizualizez "minunatele" statusuri ale generatiei mele si vad:
"Am doar 18 ani sunt nebun,iubesc si nu am bani!" (bun...am inteles,am fost la ziua ta!stim cu totii!)
"18 ani!(inevitabilele "doua puncte x")ma pot f.... legal." (uite unul destept...whateva`)
"Am 18 ani ma imbat,beau si chefuiesc!" (hmm..cam aceleasi lucruri,nu crezi?)
"18 aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaani!" (ieeeeeeeeeeeeeei \:d/ sa ne bucuram,NOT!)
Si tot asa..Frate,chiar nu inteleg.Banuiesc si o sa demonstrez,cum altii deja stiti,foarte probabil,e exact la fel.18 ani si ce?Am avut si 16 si 17 si asa mai departe.Vrei sa cresti?Eu una,nu!Bun,imi iau buletinul si fug la club sa beau sau,cum spunea si Kris(Tequilla),devin un copil al Spice Shop-ului,legal acum,ca bagam si acum 2 secunde cat nu am avut 18.Wow,ce ne-am mai "inaltat".

Dar sincer,eu nu vad rostul statusurilor gen alea de mai sus.Nu stiu nici de ce vreti sa cresteti.Ajungem toti la casele noastre si ne ingropam in datorii si electrica,e-on,teleson si alte minuni.Inteleg,vreti sa scapati de mamica si taticu,cine nu?!dar nu isi are rost statusul ala si daca chiar vroiai sa scapi,fugeai de mult.E o stare pe care nici nu stiu cu cine o pot imparti.Nu vreau 18 si nu vreau sa fie legal nimic.In ultimul timp am citit mai mult decat am baut o bere,o singura bere.M-am scufundat in citit si scris si mi-e mai bine.Incerc sa profit de zilele de copil(ca doar ma mai pot simti) pe care le mai am asa,oficial cum s-ar spune.Stiu,stiu..copil pot fi toata viata,dar spun de zilele de copil din buletin.Nu cred in nu stiu ce diferente de mediu de viata sau sistem(doar n-o sa se schimbe sistemu asta infect ca fac eu 18 :)).).Pana mea,nici nu stiu ce sa spun.Si da,tin "tam tam" de 18 ani ai mei,dar sper macar la ceva interesant si nostim,nu la cadouri serioase,desi colegii ar putea sa-mi ia o lama,ca ma cred emo,nu de alta.

Faza buna.Vroiam sa pun cica "tema" la majoratul meu sa vina fiecare cu ceva verde pe el.Nu conta ce,bratara,inel,tricou,curea,orice..verde sa fie(pt ca imi place!) da` de unde atata fericire pe capatana mea,ca la astia mi si frica sa le spun ceva ca gata,is intepata."Auzi acolo...tema la majorat ".Nimic nu mai poti face in ziua de azi ca te critica astia de zici ca nu-i adevarat.Anyway,vorbeam de majorate,18 ani si altele de genul.Nu inteleg sa mor eu,chiar nu inteleg.Ma ingropati in atata stres cu "statusul perfect pentru varsta mea cea noua de 18".Si ziceam ceva de piese,mai bine as asculta 17 ani(Vama) toata viata.Oricum,bafta cu majoratele,chefuri-chestii,strangeti bani pentru mare si distractie mare la "tam tam"-ul vostru(o sa ma distrez si eu la al meu!).Si nu uitati (va las asa ca un mesaj de final.)

Cauta-ti statusul perfect pentru ziua cea mare!!!:>


(mesaj final: whatever!)

Athea,asa ma numesc!

Aceasta postare e in primul rand pentru ca imi aduc aminte de zilele in care mai ca nu plangeam pentru ca eu eram fata aceea cu un caracter foarte ciudat si un nume la fel de ciudat.Aceasta opinie pe care o aveam eu despre mine,ma inlatura de la posibiltatea de a-mi face si cel mai mic prieten posibil intr-o societate asa plina de "critici";pentru ca sincer va spun,multi "va pricepeti" sa criticati un om dupa aparitia sa.Deci cum spuneam,fata ciudata,cu nume ciudat.Asa deci,apaream eu aproape peste tot si intindeam mana asa cu obrajii rosii,dornica de cunostiinta si cu o mica speranta ca numele celui/celei cu care faceam cunostiinta sa fie aproape la fel de ciudat ca al meu;si totusi:
-Athea,imi pare...bine!(minteam.imi pare bine pentru tine,dar pentru mine..)
Doamne,cat ma ascundeam cu numele asta.Cum sa merg undeva si sa trebuiasca sa spun eu acest nume care,pentru mine,ma facea sa-mi fie rusine?!Am incercat chiar sa imi gasesc un pseudonim pe care sa il folosesc mai mereu cand cunosc oameni noi.De la zuzu la cristina,care e celalalt nume al meu.Deja deveneam chiar penibila.Cum sa imi spun zuzu?

Anyway,tot nu-mi convenea ceva.Deja lumea in familie ma alinta cu zuzu.Bun,deci am scapat in sfarsit de numele acela ciudat,dar ceva se schimbase la mine si nu ma mai simteam atat de... eu jenata cum ma simteam inainte.Tot nu-mi convenea ceva.Intr-o zi mi-am facut "timp" sa o ascult pe mama,de ce a vrut ea sa-mi puna acest nume de Athea.Si mama a inceput cu o poveste destul de credibila si cam interesanta pentru mine.

-Inainte sa te nasc am vazut un film impreuna cu taica-to si matusa si unghiu-to.Era despre Egipt.In film era vorba despre viata unei printese care ducea o viata perfecta,chiar perfecta si pe fata asta o chema Athea.

Mi-a fost de-ajuns sa aud "povestea" si parca mi-am mai schimbat opinia,desi nu sunt eu un mega-fan al printeselor care duc o viata perfecta si nici nu sunt genul "fata fara defecte",m-a mai linistit;apropo de "fata fara defecte",cu tot cu numele,am primit si un semn de mama mai maricel pe gat de care sincer sunt mandra.In poze nu se observa pentru ca sunt facute din fata,dar nu e ceva cu care mi-e rusine,insa de nume vorbeam.Asa am ajuns sa mai cresc si sa incerc sa aflu cat mai multe despre numele meu care provoca furtuni in mintea mea si nu ma puteam opri din cautarea unui pseudonim,desi paream deja destul de penibila.Desi aveam un exemplu langa mine,pe prietena mea cea mai buna,care si ea avea un nume mai deosebit de altele,tot nu ma opream din rusine si din marea mea cautare de pseudonim.Pot spune ca au trecut multi ani pana sa imi intre in cap ceea ce multa lume imi spunea atunci cand intindeam mana si spuneam numele care pe mine ma facea sa rosesc si sa pun capul in pamant.Am intalnit oameni care imi spuneau:
-Te cheama Athea,de ce vrei sa ai un nume obisnuit precum Alexandra,Maria,Laura,etc?Numele tau e frumos.Fii mandra cu el!
Eu?!Mandra?!Cu el?!Vai,ce capat de lume era pentru mine in momentele alea.

Asa si de ceva ani stra-bunica mea,Mama Ana,cum ii spuneam eu,a murit.(practic la toate bunicile si stra-bunicile le spun mama.)A fost capat de lume pentru mine.Femeia care m-a crescut atatia ani s-a dus.Nu mai era.Nu o mai vedeam in fata casei pe scaunul ei mic,verde cu perinita,asteptandu-ma.Aproape ca am vrut sa ma dau eu Lui ca sa fie ea din nou cu familia,desi nu aveam cum.Atunci in ziua acea,am incetat sa mai cred in acel Dumnezeu .Practic devenisem atee,total.Biserica nu,cruce nu,rugaciuni nu.Gata cu Doamne,ajuta-ma sa trec la mate sau la mai stiu eu ce.Mi-am spus:
-Voi fi pe cont propriu.Voi fi eu,pentru mine.
A trecut timpul pana sa ma trezesc ca ma cheama Athea si am "sarit in picioare".Athea...atee hmmm.Totul era asa de evident.Si-mi placea,deci..ma obisnuisem.M-am obisnuit,imi placea mult!Abia asteptam sa cunosc oameni noi.

Asta a fost asa o chestie despre numele meu.Ce m-a facut sa scriu asta?Miile de persoane care isi dau numele de Athea. Acum ceva timp am si aflat ca s-a nascut nu de mult o fetita,care-mi va purta numele.Nu mi-a convenit.Nasul fetitei a luat numele de la mine,iar dupa ce mi-a dat vestea mi-a spus:
-Nu esti mandra de faptul ca-ti poarta numele? tipul,ferm convins ca o sa fiu de-acord.
-NU!Adica nu vad de ce as fii. hotarata si aproape sa-mi infig mana in nasturii lui de la gat
Desi e un copil mic si posibil foarte dragalas,nu mi-a picat bine.Acum,imi port numele cu mandrie si fetita sper ca si ea.Si daca voi avea ocazia,ii voi povesti si ei de unde e numele nostru.
(In poza e mama si tatuajul ei cu numele meu.E cat se poate de real.)