Pentru voi...

Mereu am cautat momentul potrivit in care sa stau in fata prietenilor mei cei mai buni si sa le multumesc pentru tot.Ascult prieteni de la vama si desi pe unii dintre cei pe care ii numesc "prieteni buni" nu ii cunosc de o viata,pot spune ca au fost atunci cand am avut nevoie de ei si nu numai atunci.Poate ca nu mereu chiar in momentul ala,dar s-au interesat dupa si se vedea ca le pasa.Vreau sa spun ca niciodata nu mi-am facut atatia prieteni buni ca vara asta...Vara asta a fost ceva special si inca mai continua sa fie,orice s-ar intampla.Au fost momente speciale pe care nu o sa le uit niciodata.Am ajuns sa-mi tatuez o prietenie de 14 ani si sa revin la ce aveam mai bun,Lisa...am ajuns sa ne indeplinim visul cu mersul in vama.Sa cantam vama veche de la vama veche in vama veche...si-asa am si facut,inca nu cred ca am fost acolo,nici pozele nu mi-o demonstreaza,dar am fost si a fost de vis.Am descoperit oameni noi vara asta,pe care probabil ii cunosteam de mult dar nu indeajuns.Daca as incepe sa dau nume sigur as uita multe persoane si nu vreau asta...Toti au avut un rol special si au inca unul...M-au facut sa zambesc atunci cand am avut nevoie si atunci cand mi-a fost mai greu.Am primit "felia mea de ras" ,am primit iubirea de vara ,prietenul cel mai bun pe care-l cunosteam de mult si alti prieteni care desi o sa treaca pentru ca ei sunt o gasca si sunt de mult prieteni o sa ramana si pentru mine oamenii cu care ieseam in "vara trecuta".Am primit atatea chestii bune vara asta incat am crezut ca urmeaza sa se sfarseasca lumea..totul mergea prea bine si merge si stiu ca o sa mearga de acum incolo...poate ca e depresia dinainte de terminarea liceului si detasarea de oras,care desi ii un oras pe care nu-l mai suport pur si simplu,sunt unii oameni care...la fel ca in vama...mai pastreaza atmosfera de sighisoara.Nu pot sa cred ca va veni si timpul meu sa plec...de-acasa si din oras si de la mama..Doamne cat imi doream asta,dar parca cu cat ma apropi de moment cu atat devin mai nostalgica si pierd frumusetea clipei.Nu pot uita cat de spontana a fost plecarea la mare..Nu pot uita berile consumate inainte de plecarea mea in germania,karaokele,toti acolo in fata cantand.Simteam ca am pe cineva....si aveam tot ce-mi trebuia.Persoane care sunt departe de mine dar totusi prietene de ani de zile...Persoane la facultate care...desi nu-mi scriu sunt sigura ca se mai gandesc cand ma faceau "emo" si radeam pe seama asta...Persoane care uita de existenta ta si cand te vad tremura si tu la fel si nu stiti ce sa spuneti si totul devine asa de ciudat.Prieteni vechi care se intorc....Amintiri si totusi...totusi ce se intampla cu mine??De ce cad in depresii cand sunt atatea persoane care stiu ca se gandesc si zambesc desi ii toamna...??Oricum nu vreau sa aflu.Vreau doar sa ies de aici si sa imi vad toti prietenii.....Va multumesc maaa mult de tot...la toti!!!!Sunteti tot ce mi-a facut vara mai speciala si mai semnificativa.E tot ce vroiam si tot ce mai vreau inca.Acum tot ce urmeaza e sa va vad zambind sii pe voi cum am zambit eu cand eram plecata si toata lumea ma facea sa cred ca eu chiar insemn ceva pentru ei.