Let's do it...

Aminteam mai "devreme" de ce nu mai suport si una si alta.Pur si simplu nimeni nu a dorit sa-mi "urle",sa mi "se-aplece" de cand am pomenit.Trecand de la una la alta..a fost "Let's do it,Romania!".Bineinteles cum mi-am propus de cand am auzit,am fost la sediul din oras,ne-am inscris,eu si cativa prieteni dupa care am plecat unde ne-au trimis cei de la sediu.Ajunsi care mai de care cu ustensilele.Tot ce vedeai erau saci si manusi.E atat de trist cum se simtea mirosul gunoaielor de pe un teren uitat de lume.Nici nu ti-ai putea imagina ce am gasit.Dupa 16 saci ne-am indreptat spre al doilea punct unde urma sa intervenim,dornici de prospetime.Cand am ajuns am ramas socati de ce zacea in fata noastra.O prapastie alaturi de care o vale care abia se vedeau de roaiele de gunoaie.Fiecare s-a echipat din nou si am pornit la treaba.Oamenii din sat roiau la marginea prapastie intreband daca suntem de la Bucuresti de la emisiunea Curat Murdar.Pana a venit un om nervos si a inceput sa tipe la noi pe motiv ca el de 7 ani se chinuie sa ingroape prapastia aceea in gunoaie si pamant pentru a nu se surupa pamantul.Omul mai avea putin si era inghitit de gunoaie.Cum poti sa traiesti in asa mizerie?Si cum poti spune ca le faci un bine copiilor tai daca ii intoxici cu mirosul intepator de te miri ce gunoaie care zac in fata casei tale de atata timp.Vin oameni sa iti stranga gunoiul si tu tipi sa nu iti faca curat.
Pur si simplu mi se rupea sufletul vazand cum copii omului erau tarati dupa el in timp ce acesta tipa la noi sa vina Basescu pentru a-i da pamant sa-si acopere gunoiul acela.Cred ca cel mai bun lucru pentru om nu era sa ii facem curat in fata casei ci sa ii donam practic tot gunoiul strans in toata Romania pentru a-si acoperi prapastia si casa in gunoi pentru a trai mai bine.Nu inteleg oamenii astia.Pur si simplu nu inteleg comportamentul.
Cat de trist e cand vezi miile de gunoaie care zac intr-o padure minunata care ar putea fi cel mai frumos loc pentru o plimbare.In ziua de azi ar trebui sa iti cumperi o punga de aer proaspat daca vrei sa ai parte de asa ceva in padure.
E trist si prea putina lume voluntara ca sa se mai poata face ceva...

Cum sa iti explic?!

Deja ma simt incatusata si cu sufletul la gura.De ce odata cu ultima deschizatura de geam din luna august a intrat in camera si frigul acesta?M-am invelit intr-o patura de cuvinte pe care nu le mai inteleg de cand a fost vara.Am ajuns sa nu va mai inteleg(profesorilor).Ce faceti?As vrea sa aud de la voi un raspuns de genul "la cafea".La cafea si eu..cu tigara in mana,zac pe pat in aceasi patura.Se prelinge toata vacanta si incepe sa nu mai imi placa toamna la fel ca altadata.Tu nu ma atingi,pentru ca daca o faci te resping si...Imi tiuie timpanul de la atata liniste.Urla-mi te rog!Vreau sa pot ajunge in creierul meu,sa vad pur si simplu cum se produce tot ce scriu eu in momentul asta.Sunt o linie.Candva bucuria era deasupra mea si plutea plina de heliu.Acum tot mai jos e si incerc sa o imping in sus...

(...)
Sa-ti povestesc.Apleaca-te!Te multumesti cu atat de la tine?Am incercat sa te deschid spre altele mai bune si te-ai inchis in fraze proaste.Apleaca-te am spus!Chiar te multumesti?Te deschizi,te inchizi si fumul ramane imbibat in aceleasi fraze proaste.Ascunde-te dupa carte si apleaca-te!Cand eu iti explic de fumul imbibat te furisezi sub patura mea de cuvinte.Tu le intelegi?Sunt prea complicate si frazele si cuvintele.Ti-am spus apleaca-te!

(...)
Te-ai aplecat prea mult!

A venit toamna...

"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
A venit toamna, a venit, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori
C-ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain
Si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin...."


Chiar daca s-a dus toamna..A mai fost vara pentru noaptea trecuta."Athea trebuie sa cunoasca o persoana care sa o faca fericita:D" Asa e...si acum astept fericirea care dainuie de ceva zile incoace.Astept fericirea mea maxima langa tine!>:D<

Pentru voi...

Mereu am cautat momentul potrivit in care sa stau in fata prietenilor mei cei mai buni si sa le multumesc pentru tot.Ascult prieteni de la vama si desi pe unii dintre cei pe care ii numesc "prieteni buni" nu ii cunosc de o viata,pot spune ca au fost atunci cand am avut nevoie de ei si nu numai atunci.Poate ca nu mereu chiar in momentul ala,dar s-au interesat dupa si se vedea ca le pasa.Vreau sa spun ca niciodata nu mi-am facut atatia prieteni buni ca vara asta...Vara asta a fost ceva special si inca mai continua sa fie,orice s-ar intampla.Au fost momente speciale pe care nu o sa le uit niciodata.Am ajuns sa-mi tatuez o prietenie de 14 ani si sa revin la ce aveam mai bun,Lisa...am ajuns sa ne indeplinim visul cu mersul in vama.Sa cantam vama veche de la vama veche in vama veche...si-asa am si facut,inca nu cred ca am fost acolo,nici pozele nu mi-o demonstreaza,dar am fost si a fost de vis.Am descoperit oameni noi vara asta,pe care probabil ii cunosteam de mult dar nu indeajuns.Daca as incepe sa dau nume sigur as uita multe persoane si nu vreau asta...Toti au avut un rol special si au inca unul...M-au facut sa zambesc atunci cand am avut nevoie si atunci cand mi-a fost mai greu.Am primit "felia mea de ras" ,am primit iubirea de vara ,prietenul cel mai bun pe care-l cunosteam de mult si alti prieteni care desi o sa treaca pentru ca ei sunt o gasca si sunt de mult prieteni o sa ramana si pentru mine oamenii cu care ieseam in "vara trecuta".Am primit atatea chestii bune vara asta incat am crezut ca urmeaza sa se sfarseasca lumea..totul mergea prea bine si merge si stiu ca o sa mearga de acum incolo...poate ca e depresia dinainte de terminarea liceului si detasarea de oras,care desi ii un oras pe care nu-l mai suport pur si simplu,sunt unii oameni care...la fel ca in vama...mai pastreaza atmosfera de sighisoara.Nu pot sa cred ca va veni si timpul meu sa plec...de-acasa si din oras si de la mama..Doamne cat imi doream asta,dar parca cu cat ma apropi de moment cu atat devin mai nostalgica si pierd frumusetea clipei.Nu pot uita cat de spontana a fost plecarea la mare..Nu pot uita berile consumate inainte de plecarea mea in germania,karaokele,toti acolo in fata cantand.Simteam ca am pe cineva....si aveam tot ce-mi trebuia.Persoane care sunt departe de mine dar totusi prietene de ani de zile...Persoane la facultate care...desi nu-mi scriu sunt sigura ca se mai gandesc cand ma faceau "emo" si radeam pe seama asta...Persoane care uita de existenta ta si cand te vad tremura si tu la fel si nu stiti ce sa spuneti si totul devine asa de ciudat.Prieteni vechi care se intorc....Amintiri si totusi...totusi ce se intampla cu mine??De ce cad in depresii cand sunt atatea persoane care stiu ca se gandesc si zambesc desi ii toamna...??Oricum nu vreau sa aflu.Vreau doar sa ies de aici si sa imi vad toti prietenii.....Va multumesc maaa mult de tot...la toti!!!!Sunteti tot ce mi-a facut vara mai speciala si mai semnificativa.E tot ce vroiam si tot ce mai vreau inca.Acum tot ce urmeaza e sa va vad zambind sii pe voi cum am zambit eu cand eram plecata si toata lumea ma facea sa cred ca eu chiar insemn ceva pentru ei.