Muza

Pierduta-n frunze

Scapi de tine

De muza moarta aurie.

Visam trecuta-n galben pal.

Cu lumea-ntinsa pe un deal,

Trecut-am lung,intunecat.

Am prins un dor nebun,

Trecut prin alb si scrum,

Tot ce-am pierdut,adun.

Zac lang-un felinar aprins,

Cu al meu gand de mult deschis,

Si-un glas straluce in abis.

Vin iar sa plec

Si tot astept

Sa cad spre tine.

Umbra mi-e moarta,

Eu tresar,

Tu...nu esti iar cu mine.

Acopera-ma,

Ia-mi si-un gand

Omoara-l cu surasul plans.

Eu am ajuns,

Dar plec,te las

O iau spre nemurire.

Different...

Sentiment diferit,prezent diferit...ma simt diferit...

Vreau umbra ta sa se-asemene cu a unui liliac

Sa salt spre trupu-ti mort,

Sa zbier spre nemurire.

Sa las sa-mi curga-n palme,

Amorul inecat.

Pe veci ramai aici,

Pe veci nu te-am uitat.

In urma ta de spini...

Te las...eu...m-am luptat.

A ta voi fi pe veci...

Te las...nu te-am uitat.

Iubire acra

Astazi.Zi ciudata.Iertari,iubiri,priviri si totodata pierderi de memorie aproape de o moarte cerebrala.Cand vezi doi oameni trecuti prin viata tinandu-se de mana cum sunt acestia..iti pica tot raul si ai in fata dovada pura a sentimentului de beatitudine.Ceea ce nu gasesti prea des in zilele astea.Momente care te lovesc de o fericire gen vorbe in franceza.Trec toate si devine tot rutina...Dar tot revin la o dovada...Pur si simplu nu imi pot demonstra nici cu aceasta poza si cu trecerea celor doi batranei pe langa mine faptul ca iubirea adevarata exista.E imposibil.O iubire acra deja...dar totusi cu dulcele ei...
(Nu scriu prea mult pentru ca mi-am dat seama ca despre sentimentul de iubire nu ai avea cum sa scrii mai mult.Pentru ca tot ce e iubire...e simtamant!)